Orașul Borsec este situat la o distanță de 26 km de Toplița, pe drumul național Toplița – Piatra Neamț, în Depresiunea Borsec, din nord-vestul județului Harghita.
Localitatea se află la o altitudine de aproximativ 900 m față de nivelul mării și are o populație de aproximativ 2.585 de locuitori.
Pe lângă ambianța pitorească, stațiunea este faimoasă datorită calității apelor sale minerale, pentru care a primit rangul de ”Oraș-stațiune balneo-climaterică” în anul 1953.
De atunci și până la începutul anilor ’90, perioadă în care a fost supranumită ”Perla Carpaților”, Borsec a ajuns la rangul de stațiune de interes național.
Numele Borsec provine, după unii autori, din expresia generică ”borviz” (apă minerală) și ”borviz szek” (scaunul apei minerale).
Din prescurtarea acestor două cuvinte, eliminându-se cuvântul ”viz” (apă), care se subînțelege, a rezultat cuvântul Borsec.
După o altă versiune, denumirea ar veni de la gustul acrișor, ca de vin (”bor”), al apelor minerale carbogazoase, de unde și numele pârâului principal al depresiunii, denumit ”pârâul Vinului”.
Cuvântul ”szek’ (scaun) făcea referire la forma politico-administrativă de organizare.
Izvoarele de apă minerală
Izvoarele de apă minerală de la Borsec sunt numeroase, cu debite variabile dar suficiente pentru a putea fi utilizate economic, fiind principalul motor economic al localității.
Caracterele de mineralizare le încadrează în grupa apelor mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase și hipotone.
Izvoarele Depresiunii Borsec se împart în două grupe.
Cele nordice, care provin din fâșia de calcare cristaline (izvoarele 1, 2, 3, 5, 6) și cele sudice, cantonate în tuf calcaros (izvoarele 10, 11, 15).
Izvoarele cele mai importante calitativ și ca debit ale stațiunii sunt izvoarele 1 și 2.
Ambele sunt captate, apa lor carbogazoasă — bicarbonatată fiind întrebuințată la îmbuteliere, cure externe și interne.
Urmează, ca importanță, Izvorul Boldizsár/Madonna/Horia, care are cea mai înaltă temperatură a apei, Izvorul László/Cloșca și Izvorul Lázár/ Crișan.
Efectele terapeutice
Primele cercetări ale efectelor apelor din Borsec s-au realizat în 1773, când profesorul Krantz Heinrich, din însărcinarea margrafului Austriei, a studiat și evidențiat calitățile izvoarelor Fýkút și Lobogó, dispărute în 1926.
În 1774, L. Wagner publică un studiu privind apele minerale din Borsec, în revista ”Academische Dissertat”.
În 1825, dr. Schneit Dániel scrie lucrarea ”Izvoarele minerale ale Borsecului”.
În 1863 J. Mayer, iar în 1873 dr. Neustadter au analizat efectele îmbăierii cu apă Borsec și au început construirea unor băi curative, cunoscute sub denumirile de ”Lobogó”, ”Lázár”, ”Sáros” etc.
În 1893, în jurnalul ”Siebenburgische Quartalschrieft”, sunt enumerate noi afecțiuni ce puteau fi vindecate cu ape minerale de Borsec.
Analiza compoziției chimice începe în 1927, în laboratoarele universităților din București, Budapesta și Cluj.
Apele minerale naturale Borsec au un conținut echilibrat de minerale, o cantitate scăzută de fier și o concentrație ridicată și stabilă de dioxid de carbon natural.
În 1844, poetul Vasile Alecsandri a ajuns la Borsec și a povestit un an mai târziu, cu entuziasm, despre calitatea, îmbutelierea și transportarea apelor.
În textul publicat de el în ”Calendarul Foaiei sătești”, vorbea despre cura cu apă de Borsec astfel: ”Tot metodul se cuprinde în două articole: 1. A bea câtă apă se va putea mai multă; 2. A lua baie la Lobogo, sau la Șaroș, sau la Elisaveta, sau la Lazăr. Aceste sunt cele patru basinuri din Borsec. Puteți alege pe care v-a plăcea. Șaroșul însă este orânduit mai cu seamă pentru reumatismuri, și Lobogo pentru slăbăciuni.”
Cura internă cu apă de Borsec, deci prin consumul direct al acesteia, este indicată, printre altele, în boli ale tubului digestiv, în hepatite cronice, afecțiuni biliare, în boli de nutriție precum diabetul neinsulinodependent, în hipertiroidii ușoare, în tulburări renale.
Cura externă este recomandată în special în tratarea unor forme incipiente de boli cardio-vasculare și pentru ușurarea durerilor articulare, reumatice și post-traumatice.
Istoria descoperirii și exploatării apelor de Borsec
Cunoașterea izvoarelor Borsecului datează încă de pe vremea romanilor, care le-au descoperit după cucerirea Daciei.
Cu prilejul unor săpături arheologice realizate în anul 1857, în trecătoarea Tulgheș, au fost găsite monede romane datând din anii 337-361 precum și sarcofage romane.
Multe secole mai târziu, apele minerale de la Borsec au început să fie îmbuteliate în ulcioare de lut ars și puse în desagi pe spinarea cailor de munte pentru a fi transportate în Transilvania, Moldova, Țara Românească și Ungaria.
Exista atestări documentare potrivit cărora apa minerală de la Borsec a fost transportată cu căruțele, în 1594, în butoaie de stejar, la curtea domnească de la Alba Iulia, unde au fost folosite pentru tratament de către Sigismund Bathory, la indicațiile medicului italian Bucella.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, se construiesc în zona Borsecului barăci, apoi cabane și stabilimente balneare.
Treptat, Borsec devine o cunoscută stațiune balneară și este dotată cu cabane din lemn construite în stil venețian și băi practicabile.
Faima apelor tămăduitoare din depresiunea Borsec ajunge în întreaga Europa, în acest sens existând însemnări din 1767 conform cărora ”Borsecul este locul unde se aduna bolnavii disperați din țară și din străinătate”.
Se naște fabrica
În anul 1803, cetățeanul vienez Valentin Gunther a urmat un tratament la Borsec, vindecându-se de o boală considerată incurabilă.
La întoarcere, îi propune lui Anton Zimmethausen, consilier municipal la Viena și geolog de profesie, să facă comerț cu apa minerală de la Borsec.
Borsec, care era doar un cătun la acea vreme, urma să fie arendat de la comunele Lazarea și Ditrău.
În 1804, Anton Zimmethausen împreună cu Eisner, un inginer minier, se deplasează la Borsec pentru a negocia arendarea și a analiza posibilitatea de realizare a unei fabrici de sticlă pentru îmbuteliere.
Contractul de arendare a fost încheiat pe 28 de ani. Întâmplarea a făcut ca în solul Borsecului să existe din abundență materiale necesare fabricării sticlei.
În 1805, Zimmethausen se mută în Borsec, unde dă startul unor numeroase lucrări de defrișări de pădure, construcții de locuințe și de drumuri.
Odată ce este ridicată fabrica de sticlă, sunt aduși muncitori sticlari din Austria, Cehia, Bavaria și Polonia, care fabricau manual sticla.
Unii dintre aceștia s-au stabilit pe aceste meleaguri, astfel explicându-se existența din zilele noastre a multor familii ce poartă nume precum: Fokt, Eigel, Schiller, Krammer, Kamenitzky etc.
În anul următor, Zimmethausen și Eisner încep îmbutelierea industrială a apei Borsec.
Procesul avea loc din primăvară până toamna, zi și noapte.
Conform înregistrărilor lui Ötvös Ágoston, erau îmbuteliate 5.000 sticle pe zi.
Ambalarea se făcea în lăzi necompartimentate, șocurile transportului fiind atenuate cu cetină sau fân.
Butelcuțele de sticlă erau astupate cu peliculă de burduf, coceni de porumb sau dopuri din lemn de brad.
Legendele populare spun că ”apei de Borsec nici dopurile nu-i rezistă în timpul transportului” și că acestea ”trebuiau reintroduse de mai multe ori până la destinație”.
Exploatarea apelor de Borsec din 1932 și până în prezent
Între 1832 și 1916, îmbutelierea apei minerale Borsec a fost efectuată de diferiți proprietari.
În 1855, o linie de îmbuteliere încălzită a asigurat producția și în timpul iernii, iar căruțele de transport au fost schimbate cu autovehicule.
Au fost aduse mașini de turnare de tip ”Oelhaffer”, capacitatea zilnică de îmbuteliere ajungând la 20.000 de sticle.
Apa minerală a ajuns în curând până în Egipt și pe continentul american.
Între 1916 și 1918, producția a stagnat din cauza Primului Război Mondial.
Din 1918 până în 1943, activitatea de îmbuteliere a fost susținută de Întreprinderea Izvorul Apei Naturale Borsec, fiind apoi preluată de Banca Crissoveloni din București.
Au urmat alți doi ani de inactivitate, provocată de cel de-al Doilea Război Mondial, pentru ca din 1945 până în 1948, îmbutelierea să fie asigurată de câțiva antreprenori.
Odată cu naționalizările din 1948, activitatea de îmbuteliere a intrat în atribuțiile statului, care a efectuat importante investiții în vederea modernizării producției și dezvoltării zonei.
S-au construit noi vile pentru turiști, capacitatea de cazare în zonă ajungând la aproximativ 9.000 de locuri.
S-au făcut noi foraje, iar fabrica de îmbuteliere, care a primit numele de ”Apemin”, a fost echipată cu linii moderne de îmbuteliere.
Tot atunci s-a construit viaductul, iar calea ferată cu linie îngustă a fost prelungită până la stația din Toplița, de aici vagoanele CFR-ului transportând mai departe apa minerală.
Apa minerală Borsec era exportată pe piețele din Ungaria, Republica Moldova, Grecia, Spania, Germania, Anglia, Canada, SUA, Taiwan, Japonia, Coreea, Africa de Sud, Hong Kong, Olanda, Suedia.
După decembrie 1989, s-au produs noi schimbări în viața fabricii, numele ei fiind schimbat în ”Regina Apelor Minerale S.A.”.
Un nou capitol semnificativ din istoria îmbutelierii apei de Borsec s-a produs în 1998, când întreprinderea de stat s-a transformat în firma privată ”Romaqua Group” Borsec, având ca acționar majoritar societatea ”Romaqua Holding”, cu capital integral autohton.
În urma unor investiții de aproximativ 40 de milioane de euro, liniile de îmbuteliere cele mai moderne au început turnarea flacoanelor din material plastic și, în premieră, îmbutelierea apei plate.
Cei mai însemnați importatori de apă Borsec din prezent sunt Ungaria și Israel.
Apa minerală Borsec mai este exportată în țări precum: SUA, Germania, Republica Moldova și chiar Cipru și Taiwan.
Dacă în urmă cu două secole se îmbuteliau 3 milioane de litri anual, capacitatea totală din prezent la Borsec depășește 570 de milioane litri pe an.
În cei peste 200 de ani de istorie, fabrica de la Borsec a îmbuteliat aproximativ 34 de miliarde de litri de apă minerală.
Recunoașterea internă și internațională a calității apelor minerale
În 1873, Împăratul Franz Josef îi acordă apei minerale naturale Borsec, la Târgul Internațional de la Viena, ”Medalia de Aur” și ”Medalia de Merit”, încoronând-o cu titlul de ”Regină a Apelor Minerale”.
Recunoașterea ei a urmat prin istorie un traseu constant, câștigând multe alte distincții: „Diploma de Onoare” la Expoziția Internațională de la Paris, 1878; „Medalia de Argint” și „Diploma de Onoare” la Expoziția de la Berlin și Trieste, 1876; „Medalia de Argint” la Expoziția de la Budapesta, 1885.
În anii ’70, Borsec a fost premiată cu „Diploma de Onoare” la fiecare ediție a Târgului Internațional de la București.
În 2002, a primit ”Medalia de Argint” la Expoziția Internațională de la Moscova.
În februarie 2004, Borsec a fost desemnată drept ”Cea Mai Bună Apă Minerală din Lume” în cadrul Festivalului de la Berkely Springs din West Virginia, SUA.
În anul 2005, apa carbogazoasă Borsec a fost premiată cu ”Medalia de Aur Specială”, iar apa plată Borsec — cu ”Medalia de Aur” la Selecția Mondială a Calității, organizată de Institutul Internațional pentru Selecția Calității de la Bruxelles.
În 2013, pentru al patrulea an consecutiv, Borsec s-a menținut pe primul loc ca recunoaștere și încredere din partea consumatorilor în Topul 50 al brandurilor românești, întocmit de compania de cercetare a pieții Unlock Market Research.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.